You’ll Never Walk Alone. Ciudată alegere. Energiile se concentrează pe Celtic Park într-un mod identic cu cel de la casele, mai mari, ale lui Liverpool sau Borussia Dortmund. Printre altele. Super atmosfera cu care suntem amenințați de fiecare dată când jucăm în vestul Europei e mai mult „manevră” de PR. E drept, e zgomotos, e agitație, se aude un cor. Dar niște fotbaliști precum ai CFR-ului, care de-a lungul anilor au simțit ostilitățile Peluza Sud Steaua, PCH Dinamo sau T2 Rapid, nu au cum să se simtă intimidați. Recunoscători destinului care i-a adus în situația de a juca în Liga Campionilor pe un stadion cu istorie, da. Dar nu intimidați.
Dovada e felul în care elevii lui Dan Petrescu încep meciul. Deloc specific echipelor din România, cu un pressing agresiv, în treimea adversă. Deac se trezește singur în careu, ratează dintr-o poziție ideală, dar e și busculat serios. Arbitrul nu dă penalty, produce nervozitate în tabăra noastră și îi aduce la viață pe scoțieni. Christie e principalul pericol, o combinație de viteză cu tehnică în acest regim, iar jucătorul lui Celtic produce panică. Sunt multe incursiuni perpendiculare pe poarta lui Arlauskis, în viteză, teoretic o problemă pentru un cuplu Vinicius – Burcă deloc mobil. Ne enervăm, ne calmăm la loc, ascultăm strigătele lui Petrescu și ne amintim de agresivitate. Omrani e pe stânga, ridică privirea, centrează perfect, iar Deac pune capul și mingea se duce, spectaculos, mai întâi în stâlpul stâng și apoi în plasa porții lui Bain. E 1-0 pentru români, plutim! Îi mai deranjăm cu șutul lui Djokovic de la 25 de metri, unul pe care Bain îl respinge ca la handbal, cu piciorul, apoi gestionăm. Ne apărăm, cu Burcă erou, dar nu ne punem pe două linii, suficient cât să fim periculoși pe contraatac. Nici prostii nu facem, avem emoții doar când Rondon ia un galben, apoi mai faultează dur. E iertat!
Repriză de fotbal mare
Doar de arbitru, nu și de Petrescu. Marcatorul din tur rămâne la cabină, acolo unde pare că rămâne și motivația noastră. Scoțienii „ne iau pe sus” la reluare, CFR-ul organizat și cerebral din prima repriză e dat dispărut, în locul lui e o echipă temătoare, cu o apărare aproximativă. Arlauskis ne salvează cu un plonjon excelent în primele minute, dar nu mai poate face nimic la șutul lui Forrest, cel care e găsit singur în careu la o fază în viteză. 1-1, adică nimic la nimic, se joacă! Însă nu ne revenim, greșim, ne aruncăm, simulăm și greșim defensiv flagrant. Burcă și Aurelio se dau cap în cap, amatoricește, iar Edouard finalizează și spune sărut-mâna. Nu ne pierdem speranța, deși suntem pe cale să îl luăm pe al treilea. Până în minutul 74, atunci când arbitrul ne oferă corect un penalty, iar Omrani face 2-2, scor de calificare. Da, doar că nu. În cel mai pur stil românesc, deși actorii nu sunt toți de la noi, primim golul 3 nici un minut mai târziu, atunci când altfel salvatorul Arlauskis pune cruce misiunii excelente de până atunci.
Trăim cu pastilele lângă noi. E o nebunie în Scoția, acolo unde nou intratul Păun șutează magific din 20 de metri, Bain respinge lateral, iar Omrani e pe fază și trimite o rachetă sub bară. Superb, mai sunt zece minute, trebuie să fim băieți deștepți. Nu ne pierdem, spre deosebire de momentele ce au trecut, nici măcar nu ne apărăm disperat, ci suficient de calm încât să putem declanșa contraatacuri care, deși nu se concretizează, măcar mănâncă timp. Celtic rămâne fără replică, iar CFR este în playoff-ul Ligii Campionilor după golul din prelungiri al lui Țucudean. 4-3, suntem calificați! Totul grație unei „duble” pe care Petrescu a gândit-o perfect, iar fotbaliștii au gestionat-o, în cea mai mare parte a celor 180 de minute, excelent.
Care echipă de vis din ultimul sfert de secol e mai bună?
Vezi rezultate
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER